Workart

(Rumoare.) Poftiţi? Mi s-a părut că, din sală, tatăl lui Hamlet mi s-a adresat. (Râsete, aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rugăm să vă apropiaţi să încheiaţi.

Domnul Adrian Păunescu:

Mă apropii, domnule preşedinte. Nu spun de ce mă apropii. În orice caz, eu nu fac cum a făcut Corneliu Bichineţ, care v-a propus să trageţi concluziile.

(Rumoare.) Şi a făcut un gest, de tragere, dar, mă rog, eu l-am observat… Cum era? Hai Zăvoc, Zăvoc, Zăvoc…

Cum era?

Domnul Corneliu Bichineţ (din sală):

Deloc, deloc, deloc…

Domnul Adrian Păunescu:

Noi, cei din Zăvoc, nu mai vrem război deloc, deloc.

Dar deloc, deloc, deloc.

Domnul Ion Solcanu (din sală):

Tineretul din Bradoc nu mai vrea război dăloc… Dar dăloc, dăloc, dăloc.

Domnul Adrian Păunescu:

Unde a apărut asta, domnilor?

Din sală:

La “Flacăra”!

Domnul Adrian Păunescu:

Păi vedeţi, vedeţi?

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule senator…

Domnul Adrian Păunescu:

Da, domnule senator.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog foarte mult. Vă rog să încheiaţi. Ne face mare plăcere…

Domnul Valentin Dinescu (din sală):

Lăsaţi-l să vorbească, devine interesant.

Din sală:

Lăsaţi-l să vorbească! (Discuţii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă ascultăm şi data viitoare… nu vă supăraţi!

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule preşedinte, putem da impresia că ne certăm, dacă doriţi. (Râsete, discuţii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu ne certăm. Nu ne putem certa.

Domnul Adrian Păunescu:

Dar eu credeam că este important ce spun.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Este, este, dar avem timpul prestabilit.

Domnul Adrian Păunescu:

Dar, mă rog. Domnule preşedinte, facem un schimb.

Vă dau câteva minute din eternitatea mea. (Râsete, discuţii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult, domnule senator.